În zori de zi, cu puţin înainte de ora 5:00, digul de la barajul de steril al exploatării miniere Certej s-a rupt. În numai câteva minute, cianura a ras de pe faţa pâmântului şase blocuri de locuinţe cu 25 de apartamente, un cămin de 30 de camere, şapte locuinţe individuale şi 24 de gospodării. În presa vremii, a apărut informaţia că dezastrul a avut ca rezultat doar şapte victime. Apoi, autorităţile au raportat 48 de morţi. Cei care au supravieţuit tragediei spun că, de fapt, între 180-200 de persoane, între care familii întregi, şi-au pierdut viaţa în fatidica zi de 30 octombrie 1971. Cianura le-a ars feţele, mulţi nu au mai putut fi recunoscuţi şi au fost îngropaţi ca necunoscuţi, potrivit Descopera.ro.
Concluzia apare în raportul procurorului general al Republicii Socialiste România din 4 decembrie 1972. Raportul este însoţit de o notă - prezentată de militiaspirituala.ro - purtând semnătura "de la tov. Ion Dincă", zis şi Ion Teleagă.
Episodul negru din istoria mineritului în zona Certej a fost muşamalizat rapid de autorităţile comuniste, vinovaţii pentru producerea lui nefiind stabiliţi nici acum, potrivit zhd.ro.
În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale.
Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane. Filmul tragediei de la Certej este povestit acum de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.
Sâmbătă, 30 octombrie 1971 era o zi friguroasă. Ioan Chirla îşi aminteşte că la ora cinci fără cinci minute dimineaţa se îmbrăca pentru a merge la lucru, când a fost surprins de un zgomot puternic de crengi şi copaci rupţi.
“Imediat s-au auzit trei explozii puternice şi s-a întrerupt curentul. Am ieşit repede din casă. Se auzeau pocniturile stranii pe care le făceau blocurile când se prăbuşeau sub forţa viiturii. Atunci au început să se audă în întuneric primele urlete şi strigăte după ajutor. Totul s-a petrecut în câteva minute, timp în care valul de steril a ras totul în cale”, îşi aminteşte Ioan Chirla, care în acea vreme lucra ca şofer la mina Certej.
