La fel ca drogurile, zahărul induce eliberarea de dopamină în nucleul accumbens. Pe termen lung, consumul regulat de zahăr modifică disponibilitatea receptorilor atât în mezencefal, cât și în cortexul frontal.
Mai exact, zahărul crește concentrația unui tip de receptor excitator numit D1, dar scade un alt tip de receptor numit D2, care este ihibitor. Consumul regulat de zahăr inhibă, de asemenea, activitatea transportorului de dopamină, o proteină care trimite dopamina din sinapse, înapoi în neuron.
Prin astfel de procese complexe se instalează dependența, la fel ca și în cazul drogurilor, sau altor substanțe, așadar, sfatul experților este să fim precauți și să evităm excesele.
