Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viață, expresia de care discutăm conține o parte adevăr, iar restul descrierea unui obicei balcanic de a fenta munca, într-un limbaj colorat, cu pierderea în timp a înțelesului original al expresiei în sine.
De fapt, încă din Grecia Antică, exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut și, probabil, pentru a respecta niscaiva ritualuri precreștine. Răspândirea grecilor în Balcani, mai ales în perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, au dus acest obicei și în alte regiuni, inclusiv în București și chiar în Tulcea, unde au existat în permanență comunități puternice ale acestei etnii.
Familiile înstărite de români, în permanență amatoare de rafinamente și etichete de comportament în societate, au adoptat cu iuțeală acest obicei de a freca masa cu frunze de mentă, care să dea un miros plăcut încăperii și senzația de răcoare pe timpul caniculei verii. Din acest moment, începe modificarea înțelesului expresiei prin faptul că mulți slujitori de casă preferau frecatul meselor cu mentă, ore în șir, în locul muncilor grele, precum tăiatul lemnelor, căratul apei etc.
De aici și nemulțumirea stăpânilor gospodăriilor vis-a-vis de slujitorii care se fofilau de la muncile adevărate, preferând să frece mesele cu mentă cât era ziulica de mare. De aici și până la transformarea unei activități domestice oneste într-una depreciativă, distanța a fost extrem de mică. Cu trecerea timpului, lumea bună tulceană și bucureșteană au renunțat la mesele frecate cu mentă în favoarea fețelor de masă din material textil, mult mai elegante, copiind astfel moda occidentală.
Exprimarea „a freca menta” a persistat însă sub forma ei colorată, specific balcanică, cu înțelesul de a trage chiulul de la muncă, dar o dată cu scurgerea anilor, prea puțini mai aducându-și aminte sau știind adevăratul sens al acestor cuvinte.
Motiv pentru care ne-am gândit să readucem în actualitate înțelesul adevărat al acestei expresii și, în același timp, să le arătăm cititorilor misterelor Dunării ca „nu frecăm menta”, ci scriem cu sârg articole pe blogul nostru tulcean mult iubit. Grecii mai aveau obiceiul ca după o orgie care dura o noapte întreagă, a doua zi să poarte o coroniță făcută din frunze și flori de mentă, pentru a-și alunga mahmureala și trezi mintea, dar această practică nu are nici cea mai mică legătură cu articolul nostru.
Articolul integral aici.
