În calendarul ortodox, pe data de 30 iunie 2024, este sărbătorit Soborul Sfinților 12 Apostoli, în această zi fiind cinstiți cei mai apropiați 12 ucenici ai lui Iisus Hristos.
Grupul celor 12 apostoli reprezintă, fără îndoială, cea mai importantă instituţie creată de Iisus ca Învăţător, pentru transmiterea şi aplicarea operei Sale. Constituit la începutul misiunii Sale în Gallieea, acest grup a primit o harismă specială pentru funcţia unică ce i s-a încredinţat, în planul Bisericii. Cel 12 apostoli devin în acest fel 'împreună-lucrători' cu Dumnezeu la 'zidirea lui Dumnezeu', Biserica, pe temelia care este Iisus Hristos". (Dicţionarul de Teologie Ortodoxă, 1994).
Sfântul Apostol Petru, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Apostol Iacov, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Apostol Vartolomeu, Sfântul Apostol Toma, Sfântul Apostol Matei, Sfântul Iacov al lui Alfeu, Sfântul Apostol Iuda, Sfântul Apostol Simon, Sfântul Matia, Sfântul şi Marele Apostol Pavel, chemat de Domnul la apostolie mai târziu decât toţi, au fost martori direcţi ai evenimentelor care constituie revelaţia şi istoria mântuirii, Iisus Hristos împlinind iconomia mântuirii odată pentru totdeauna.
Sfântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni şi, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din judeţul Alba, având o viaţă duhovnicească îmbunătăţită şi învrednicindu-se încă din tinereţe cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului.
Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere şi săvârşea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta şi duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstiri.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaştrilor din Munţii Râmeţ, precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor.
Odată, urcând Sfântul Ierarh Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fân, şi-a cunoscut dinainte sfârşitul. Deci, rugându-se mult, şi-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârşită dragoste, să iubească Biserica şi să fugă de beţie, desfrâu şi de tot păcatul. Apoi, sărutându-i pe toţi, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.
A fost îngropat lângă zidul bisericii şi mulţi bolnavi se vindecau la mormântul lui.
În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat, în jurul mănăstirii, bucăţi din sfintele sale moaşte, prin care se fac nenumărate minuni în rândul credincioşilor veniţi la mănăstire.
Sfântul Ghelasie a fost arhiepiscop şi păstor sufletesc al credincioşilor din centrul Transilvaniei şi din Munţii Apuseni în secolele XIV-XV, retrăgându-se la bătrâneţe în mănăstirea de metanie, Râmeţ.
