În procesul judecat în primă instanță la Judecătoria Timișoara, reclamantul a arătat că „se cunoaşte cu pârâtul de foarte mulţi ani şi s-au ajutat reciproc ori de câte ori au avut nevoie”. Pentru că prietenul său avea niște probleme financiare, în aprilie 2018 l-a împrumutat cu 20.000 de euro, pentru care au încheiat un contract de împrumut, cu termen de restituire a banilor doi ani.
În toamna aceluiași an, „pârâtul a insistat să-l împrumute şi cu suma de 10.000 euro, susţinând că are plăţi urgente de făcut şi nu deţine lichidităţi, urmând ca banii să-i restituie cât de curând posibil”. Și pentru acest împrumut a fost încheiat un contract cu temen de restituire a banilor de doi ani.
Datornicul a negat suma de bani pe care a împrumutat-o
În cadrul procesului, datornicul a arătat că „suma de bani pe care subsemnatul o datorează acestuia nu este în cuantumul prevăzut în cuprinsul cererii de chemare în judecată”. Cu alte cuvinte, așa-zisul prieten a negat că ar avea de înapoiat suma de 300.000 de euro.
Mai mult, a spus că nu există dovada intrarii sumei menționate în posesisia sa și că creditorul trebuie să probeze acuzațiile.
Judecătorul a avut în vedere declarația unui martor care a declarat că „nu a fost de faţă la încheierea contractelor ori la predarea banilor, dar pârâtul a recunoscut în faţa acestuia că are să restituie sumele de 10.000 euro şi 20.000 euro către reclamant”.
Falsul prieten a fost obligat să restituie banii cu dobândă
Judecătoria Timișoara a admis cererea de chemare în judecată și l-a obligat pe datorinic să plătească, pe lângă cei 30.000 de euro, și dobânzi legale. Judecătorul a avut în vedere declarația unui martor care a spus că care a declarat că „nu a fost de faţă la încheierea contractelor ori la predarea banilor, dar pârâtul a recunoscut în faţa acestuia că are să restituie sumele de 10.000 euro şi 20.000 euro către reclamant”. Sentința Judecătoriei Timișoara nu este definitivă.
