Sărbătorile zilei:
Ortodoxe
Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Constantinopol
Greco-catolice
Aflarea moaştelor martirilor din Eugenion
Romano-catolice
Miercurea Cenuşii
Catedra Sf. Ap. Petru; Sf. Margareta din Cortona, călug.
Aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici din Constantinopol este sărbătorită în calendarul creştin ortodox în ziua de 22 februarie.
Locul unde au fost îngropaţi aceşti Sfinţi Mucenici a fost uitat, căci în timpul prigonirilor suferite de creştini, nenumăraţi mărturisitori ai numelui lui Iisus Hristos făcându-se mucenici cu diferite morţi, trupurile lor cele sfinte, care erau lăsate neîngropate, spre mâncarea fiarelor şi a păsărilor, se luau în taină de către credincioşi şi se îngropau cu cinste în locuri ascunse, prin case sau prin grădini.
În acest fel, şi în Evghenia, aflată la marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, au fost îngropate mulţime de moaşte ale sfinţilor mucenici care au pătimit pentru Hristos.
"Încetând păgânătatea elinească şi tiranii cu sunet pierind, iar împăraţii creştini luând cârmuirea, s-a luminat toată lumea cu lumina dreptei credinţe şi Biserica lui Hristos era în linişte adâncă. Atunci şi sfintele moaşte ale mucenicilor din Evghenia au fost scoase din pământ ca nişte făclii de sub obroc, prin dumnezeiasca descoperire, adică cu minune". (Vieţile Sfinţilor)
Aşa au început, în acel loc, să se tămăduiască bolnavi, iar arhiepiscopul Toma al Constantinopolului, împreună cu clerul bisericesc, a căutat să vadă ce este.
După ce au săpat, au aflat moaştele multor sfinţi mucenici, ale căror nume le ştie numai Dumnezeu, Cel ce i-a scris pe ei în cartea vieţii, sus în cer. Aceste sfinte moaşte erau întregi, nestricate şi bine mirositoare, încât s-a împlinit cu dânşii Sfânta Scriptură: "Păzi-va Domnul toate oasele lor şi niciunul dintr-însele nu se va zdrobi". (Vieţile Sfinţilor)
Mai târziu, i-a fost descoperit unui cleric, cu numele Nicolae, că între multele moaşte muceniceşti, care s-au găsit în Evghenia, se aflau şi moaştele Sfântului Andronic, unul din cei 70 de apostoli, şi ale Iuniei, ajutătoarea lui, pe care îi pomeneşte Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, ca fiind rudenii ale sale şi vestiţi între apostoli. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://basilica.ro)
Zi aliturgică- zi în care nu se săvârșește Sf. Liturghie. Astfel, avem zi aliturgică vineri în Săptămâna Patimilor, luni și marți în prima săptămână din Postul Mare, miercuri și vineri în săptămâna premergătoare Postului Mare. De asemeni, dacă Nașterea Domnului cade duminică sau luni, vinerea premergătoare e zi aliturgică; și iarăși, Botezul Domnului dacă e în zi de duminică sau luni, vinerea dinaintea acestui praznic e zi aliturgică. În aceste zile nu se săvârșește Sf Liturghie pentru că Liturghia ne amintește de Învierea Domnului, e o zi de bucurie, de prăznuire, căci auzim ca din gura Domnului:” luați, mâncați, acesta este Trupul Meu”, ” beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu”. Deși sentimentele sunt multiple, totuși acum primează pocăința, tânguirea, plângerea. Zilele aliturgice nu cadrează cu Sf. Liturghie. În Vinerea cea Mare ne tânguim, medităm la Patimile Mântuitorului Iisus Hristos dar mai mult, vinerea cea Mare e însăși ziua jertfei, nu se mai face aducerea aminte de jertfă, însăși Jertfa fiind de față.
Dumnezeu este desăvârșit în tot ceea ce face, după cum arată Sf. Apostol Pavel:” El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși Sângele Său, dobândind o veșnică răscumpărare”. Miercurea și vinerea din săptămâna premergătoare Postului Mare sunt asimilate Postului Mare căci auzim rostindu se rugăciunea ” Doamne și Stăpânul vieții mele” cu metanii. Tocmai am parcurs Duminica Izgonirii lui Adam din rai. Ce e mai firesc, mai folositor după această pierdere, izgonire decât să ne tânguim, să jelim. Strămoșul nostru Adam a stat la poarta Raiului, a plâns și s a tânguit. Zilele de luni și marți de la începutul Postului Mare pe care le am și parcurs sunt zile de pocăință profundă, de meditație unite cu rugăciunea și smerenia.
Zilele aliturgice sunt zile de adâncă meditație, de cugetare profundă după cum auzim rostindu se în biserici:” Mânecare adâncă era și străjerii au adormit, și stă Maria la mormânt străjuind Preacurat Trupul Tău, prădat ai iadul nefiind ispitit de dânsul, întâmpinat ai pe Fecioara, dăruind lumii viață, cela ce ai înviat din morți, Doamne slavă ție”.
