Elena Udrea nu știa asta nici acum 30 ani, când s-a urcat în personalul Buzău-București. Doar că, înainte să cadă în gol, a urcat. Și a tot urcat până în vârful politicii românești. Mărirea și decăderea sa s-au petrecut în peste 15 ani. Timp în care a influențat puternic politica de la malul Dâmboviței.
La 30 de ani, Elena intra în politică și primea carnet de membru PNL. În acelaşi an, destin sau ironia sorţii, îl cunoaşte pe Traian Băsescu, devenind avocata lui. În 2004, Udrea ajunge consilier general în echipa primarului reales Traian Băsescu, dar demisionează după câteva luni pentru că porțile palatului Cotroceni se deschideau larg pentru ea. Băsescu, ajuns între timp președintele României, o înscăunează imediat cancelar al administrației sale.
Kill Bill sau Greu de ucis în variantă feminină, ani la rând, Udrea a fost imposibil de scos din joc. Susținerea președintelui Băsescu i-a întărit mereu poziția pe scena politică. În 2006, la constituirea PLD, Elena este aleasă în funcția de secretar executiv al partidului și declanşează „operaţiunea bileţelul roz“.
Elena îl acuza pe premierul de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, că i-ar fi cerut lui Traian Băsescu să intervină în justiţie în favoarea omului de afaceri Dinu Patriciu. Bileţelul a dus la ruperea Alianţei D.A., la ieşirea PD-ului de la guvernare şi la un război între preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. Dar Elena era de neclintit din vârful politicii. Pe tocuri tot mai înalte, în fuste tot mai mulate și cu poșete tot mai scumpe, Udrea marca de sus. Și ca să se mențină acolo, a făcut tot ce se putea. A spălat și podele, a sărit cu parașuta și a împărțit ciocolată și pantofi cu toc sinistraților din Bacău, a călărit, a croșetat în platouri de televiziune.
Cu o loialitate incredibilă, Elena și-a susținut președintele mereu. Iar președintele nu a uitat-o niciodată. Pentru ea, Băsescu s-a lepădat de toți cei care îi fuseseră aproape ani la rând.
Iar, pe drumul său, Traian Băsescu nu a scăpat-o pe Elena din mână niciodată. Cum nu au scăpat-o nici procurorii. Dosarele penale au început să curgă unul după celălalt. De la haine scumpe și plimbări pe cele mai celebre străzi din Paris - întâlnirea cu arestul Poliţiei Capitalei a fost un şoc pentru Elena Udrea.
Resemnată că noua sa viața se va consuma de acum în anonimat, Elena și-a întemeiat o familie și speră să scape de închisoare. Până astăzi nu a reușit să explice controversatul semn din parlament.
Aventura femeilor în politica românească a inceput, ca-n modă, cu un deux piece decent si machiaj discret spre deloc. Mona Muscă a fost printre primele femei care au marcat politica românească. În 1996 câștiga primul mandat de deputat din partea liberalilor. Apoi, 8 ani mai târziu, în urma fuziunii PD-ului cu PNL-ul, Mona Muscă l-a susținut pe Traian Băsescu la prezidențiale. O susținere care i-a crescut enorm cota fostului marinar.
Din poziția de deputat, Mona Muscă s-a remarcat cu acțiunile de reglementare a unei “culturi a transparenței” publice - legea accesului la informațiile publice și legea informațiilor clasificate. Ca o ironie a sorții, chiar în momentul în care devenise emblema legii lustrației și a luptei anticomuniste, doamna Muscă a fost doborâtă chiar de propriul trecut. În 2006, CNSAS dezvăluia că Mona Muscă făcuse în tinerețe poliție politică, având un angajament semnat cu Securitatea ceaușistă. Și, astfel, ascensiunea atât de promițătoare, prin calitățile personale - care o făcuseră absolut imună la orice disciplină de partid, a luat sfârșit brusc. Mona Muscă s-a retras cu eleganță din politică pentru totdeauna. I-a făcut felul lui Adrian Năstase înainte. Fosta liberală a fost cea care l-a denunțat pe fostul premier la DNA. Plângerea ei a constituit baza dosarului Zambaccian.
Rămânem tot în zona dreptei politicii românești. Ajungem la mai tânăra Alina Gorghiu. Numele ei a dus mai întâi la poticneli de pronunție. Apoi, la câteva scandaluri răsunătoare.
Înainte de a fi deputat, Alina a fos consilier local la sectorul 5, în perioada în care primar era Marian Vanghelie. Cu o imagine opusă celei afișate de Elena Udrea, Alina Gorghiu preferă ținutele fără croiuri complicate și coafuri studiate. A jucat cartea discursului și a programelor bine alcătuite. A devenit membru PNL în 2002 și s-a remarcat rapid la nivelul organizaţiei de tineret, alături de Cristian Boureanu, Mihai Voicu sau Bogdan Olteanu, cu ultimii doi a avut şi relaţii amoroase.
În 2005 a fost aleasă de congresul PNL membru al Curţii de Onoare şi Arbitraj a partidului, apoi a fost consilier al preşedintelui AVAS, în perioada în care această poziţie era deţinută de prim-vicepreşedintele PNL Teodor Atanasiu.
În 2008, Gorghiu devine deputat de Bucureşti, susţinută puternic de Bogdan Olteanu. În cele două mandate de parlamentar, Gorghiu a fost secretarul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. S-a remarcat prin faptul că a condus Comisia de anchetă în cazul fostului ministru, Monica Iacob Ridzi, care era atunci asociată cu fapte de corupţie. Comisia condusă de Gorghiu a realizat un raport care a dus la votul Camerei Deputaţilor pentru începerea urmăririi penale în cazul lui Ridzi.
După instalarea lui Klaus Iohannis la cârma PNL, în iunie 2014, Gorghiu e propulsată vicepreşedinte şi purtător de cuvânt, având parte de o susţinere extrem de puternică.
Pe modelul Udrea-Băsescu, ajuns în fruntea statului, Klaus Iohannis începe să o susțină cu toate forțele pe Alina Gorghiu. Ea urcă rapid în fruntea liberalilor. Între timp, Alina învățase că în politică nu poţi creşte fără adversar. Mai ales pe o scenă emoţională şi conflictuală precum cea autohtonă. Gorghiu a făcut ochii roată împrejur și l-a ales pe Ponta pentru războaiele declarațiilor.
Anii au trecut, iar treptele parcurse de doamna Gorghiu au dus numai în sus. Culoarea părului s-a mai schimbat. La fel și statutul civil - Alina căsătorindu-se în 2016 cu Lucian Isar, economist cu studii la Oxford. Astăzi, despre Alina Gorghiu se spune că ar fi femeia din spatele lui Florin Cîțu în lupta acestuia pentru șefia partidului liberal. Soțul ei, Lucian Isar, este, de anul trecut, consilier onorific al premierului României.
Senatoarea Gorghiu ar fi trecut în echipa lui Cîțu pentru a-i plăti o poliță colegului Ludovic Orban. Cei de la comisarul.ro scriu că Gorghiu ar fi foc și pară pentru că Orban și-a anunțat candidatura la șefia PNL, într-un moment în care Gorghiu era sigură ca va avea ”culoarul” garantat pentru o cursă de una singură. Tot cei de la comisarul.ro vorbesc și despre legăturile dubioase pe care Alina Gorghiu le-ar avea cu generalul Florian Coldea.
Se poate spune clar că reprezentantele sexului frumos sunt de ceva vreme mai influente în politica autohtonă decât erau acum 20 de ani. Chiar dacă unele dintre ele s-au remarcat mai mult prin ținute, coafuri și machiaj sau gafe monumentale.
Și cam așa a fost tot mandatul de premier al doamnei Viorica Dăncilă. Dar nimic nu a doborât-o, anul trecut alergând și în cursa pentru Cotroceni. Unde a marcat din nou un loc fruntaș în… concursul discursurilor.
Dincolo de cuvinte, în PSD, femeile s-au remarcat și cu planuri concrete și rezultate demne de pomenit. Gabriela Firea, deși avea mai multă experiență în presă decât în politică, s-a evidențiat rapid după intrarea în PSD. A câștigat fluierând conducerea celei mai importante primării din România, apoi a început să-l atace pe șeful partidului său, Liviu Dragnea. Exact pe cel care o propulsase și o susținuse în vârful politicii.
A pierdut al doilea mandat de primar al Capitalei. Și nu a reușit să accepte înfrângerea cu eleganță. A sperat până în ultima clipă la erori de calcul.
Chiar și soțul Florentin Pandele s-a supărat din cauza rezultatelor. Pentru prima dată a vorbit despre suferința soției sale.
Pandele a mai spus atunci și că, în timpul unei intervenții chirurgicale, doctorii i-au scos Gabrielei Firea din colon o sârmă de 4 centimetri.
Printre femeile cu o carieră în politică se află și Raluca Turcan, acum vicepreședintele PNL. A avut un traseu fulminant și a fost și este în lumina reflectoarelor aproape în fiecare zi.
Blonda a intrat în politică pe când era foarte tânără. La doar 24 de ani, tânăra din Botoșani puncta cele mai mari scoruri la alegerile parlamentare, în organizaţia Sibiu, pe care, de altfel, o și conduce. Odată cu ascensiunea politică i s-a dezvoltat și simțul estetic și a ajuns una dintre cele mai elegante femei din politica românească. Elena Udrea spunea la un moment dat, că Raluca Turcan ar avea ținute, bijuterii și poșete chiar mai scumpe decât ale ei, doar că presa e prea ocupată să o observe pe ea. Turcan nu a scăpat de furia lui Ludovic Orban. În 2006, șeful PNL arunca în aer partidul cu o declarație uimitoare.
După luni de certuri, într-un final, Orban a încercat să o împace pe mai tânăra sa colegă cum se pricepea el mai bine. I-a dedicat o cântare la chitară, într-o emisiune tv.
Anii au trecut însă, iar dușmanii de moarte de alaltăieri au devenit aliații de ieri, pentru ca azi să fie din nou dușmani. Raluca Turcan a fost vicepremier în guvernul lui Ludovic Orban, semn că actualul șef al liberalilor nu este ranchiunos. Doar că eleganta blondă l-a ținut minte și astăzi a venit momentul decontului. Pentru alegerile din toamnă, Turcan a anunțat deja că-l susține pe Florin Cîțu. Numărul performanțelor politice ale Ralucăi este aproape egal cu cel al operațiilor estetice pe care aceasta le-ar fi suferit, spun gurile rele.
Și, pentru că în politică, dacă nu e cântec, atunci e degeaba, o pomenim astăzi și pe doamna Irina Loghin, parlamentar cândva din partea PRM.
Pe aceeași scenă politică, astăzi le avem pe Diana Șoșoacă din AUR și pe primărița de la 1, franțuzoiaca Clodilde Armand.
Ajunsă primar anul trecut, Clotilde Armand a reușit performanța de a transforma sectorul bogaților în sectorul gunoaielor. Dar și să-și atragă parcă mai multe antipatii decât orice altă colegă din politică.
Traseul femeilor în politica românească e de fapt drumul de la deux piece la pantofi stiletto și fustă mini. Dacă la început n-a contat prea mult cum arată, ci ce spun, ce gândesc, ce planuri mari au pentru țară, acum parcă a devenit mai important ambalajul. Și, când nu e nici ambalaj, contează cine țipă mai tare. Adică - dacă tot nu se schimbă nimic, sau nu ăsta e scopul femeii în politică, măcar să ne clătim și noi ochii cu ceva. Sau să râdem, dacă nu ar fi de plâns.
