Una dintre ele este Palatul Parlamentului sau, așa cum era cunoscut acum câteva decenii, Casa Poporului. Clădirea este, chiar și astăzi, cea mai mare dintre cele folosite în administrație în întreaga lume dar și cea mai scumpă.
Cea de-a 2-a construcție importantă din vremea comunismului este Canalul Dunăre-Marea Neagră. Acesta a început să fie construit în 1949. Forța de muncă a fost adunată abuziv din rândul politicienilor și al celor care nu s-au pliat pe credințele comuniste. Iar proiectul a fost finalizat abia în 1984, adică după 35 de ani.
Canalul Dunăre-Marea Neagră ocupă locul 5 în lume, din punctul de vedere al lungimii.
Și rețeaua de metrou din București este unul dintre proiectele duse la bun sfârșit în comunism, de care se folosesc în prezent sute de mii de oameni în fiecare zi. Deși intențiile construirii magistralelor de metrou au apărut din anul 1936, primii călători au fost transportați prin subteran abia în 1979.
Barajul Vidraru este una dintre cele mai remarcabile construcții din lume și pune astăzi România pe harta celor mai frumoase peisaje din lume. Construcția a început în 1961 și era, la vremea respectivă, al 8-a din Europa și al 12-a din lume, din punctul de vedere al dimensiunilor.
În 1964 s-a inaugurat sistemul hidroenegetic și de navigație Porțile de Fier 1, cea mai mare centrală de pe Dunăre. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu o putere mai mică. La vremea respectivă, era cea mai mare construcție din nișa sa, de pe întregul fluviu.
Un alt proiect important, Casa Radio a început să se construiască în 1986, însă a rămas neterminată până în ziua de astăzi. Pe timpuri, comuniștii voiau să o transforme într-un muzeu de istorie, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Iar ultimul, dar nu cel din urmă, este Transfăgărășanul, cel mai lung și mai frumos drum intramontan de la noi din țară, de-a lungul căruia găsim și cel mai lung tunel din țara noastră.
